Unde ești tu, Darren Cahill, să o trezești pe Simona în momentele-cheie? Să îi dai soluția pe tavă sau măcar să o readuci în echilibru.

Daniel Dobre e un antrenor bun, probabil, știe meserie, a trăit atâția ani pe terenul de tenis, chiar nu vreau să-l discreditez sau să-l subestimez. Doar că nu are anvergura lui Darren Cahill. E o diferență mare între cei doi, iar asta se vede în momentele esențiale.

Cahill găsea de cele mai multe ori soluția câștigătoare, avea cheia pentru groapa de potențial a Simonei, știa să folosească vorbele pentru a întoarce în câteva zeci de secunde jocul, moralul, atitudinea Simonei.

E chestie de fler, de experiență, trebuie să te naști cu această calitate și apoi să ți-o perfecționezi. Poate că o are și Dobre, dar nu a demonstrat-o prea mult până acum.

Nu m-a impresionat deloc discursul lui Dobre în momentele în care a fost chemat de Simona pe parcursul finalei de la Madrid, ba chiar nu am înțeles mare lucru. Nu știu ce a înțeles Simona, dar actualul ei antrenor nu a venit cu nicio soluție.

Unde ești, antrenorule?

Eu cred că asta se cere de la un antrenor, când îl chemi la „on court coaching”. El trebuia să fi analizat jocul până atunci, să fi văzut punctele slabe ale adversarei și să transimtă apoi soluții de redresare sau de continuare a ceea ce făcusei bun.

Simona l-a chemat pe Daniel Dobre în primul set, când avea 4-3, iar eu, ca simplu spectator, nu am înțeles nimic din ce a spus antrenorul. Nimic esențial. Iar Simona a pierdut apoi 5 ghemuri la rând. De la 4-3 pentru ea, s-a făcut 4-6, 0-2! Nu zic că e numai vina lui Dobre, dar coincidența e prea mare.

Dobre a mai fost solicitat la 4-6, 4-5 și, tot așa, nu am remarcat nicio idee tactică, nicio soluție, în intervenția antrenorului Simonei Halep. Meciul era pierdut pentru Dobre, care nu a avut capacitatea să îi insufle jucătoarei sale măcar ideea că e aproape și că ar putea să revină.

Simona e foarte bună în momentul de față, dar are nevoie în momentele dificile să fie luminată, să i se deschidă orizonturile, ceea ce Dobre nu poate să facă și ceea ce Darren Cahill reușea. Printr-o idee luminată, printr-o inflexiune a vocii, printr-un discurs de încurajare, printr-un mesaj care ajunge direct la creier.

Norocul nostru, ca să zic așa, este faptul că la Roland Garos antrenorul nu are voie să intre pe teren în timpul meciurilor…

Să credem, așadar, numai în capacitatea de regenerare a Simonei.