Mica Românica e prea mică în fotbalul actual, mai mică decât micuța Islanda, o țară cât un oraș de la noi, vorba lui Mironică.

Degeaba ne tot lamentăm, că nu ne calificăm, că nu mai avem jucători de valoarea celor din Generația de Aur, că arbitrii ne fură sau că astrele s-au aliniat împotriva noastră.

Putem să ne plângem de milă la nesfârșit. Până nu schimbăm ceva radical în fotbalul românesc, în campionatul românesc, în modul de organizare actual al fotbalului, nici nu vom mai avea rezultate. Poate doar întâmplător, doar din mobilizare extraordinară sau din noroc.

Dar cât noroc să ai în fața unei echipe organizate exemplar? Mai mult decât un penalty scos de VAR? Poate că da. Poate că trebuia ca atacantul nostru, VAR, să mai obțină încă un penalty, la hențul în careu al lui Sigurdsson.

Islandezii au schimbat enorm de la acel 0-8 cu care i-am umilit tur-retur în preliminariile pentru CM 1998. Probabil că au schimbat mai întâi spre baza sportului și a fotbalului, au luat-o de jos, s-au dezvoltat, lumea a fost îndemnată la mișcare, s-a investit în juniori, au apărut apoi jucători de valoare, transferați în campionatele puternice, unde noi nu mai ajungem.

Mica Românica: De ce nu ajung ai noștri în campionatele tari?

De ce nu mai ajung ai noștri în Premier League? Sau în campionatul Franței, al Spaniei, al Germaniei? Pentru că juniorii și copiii noștri sunt slab pregătiți, pentru că sistemul a mers în ultimii 20 de ani pe șpagă, și nu pe valoare.

Putem să comentăm oricât acel henț al lui Sigurdsson. Nu aia e problema. Cum zicea Rădoi, nu știu dacă meritam să mergem în prelungiri, nu cred că meritam să ne calificăm. Micuța Islanda e mai mare decât mica Românica. Ei joacă un fotbal mai bun și, culmea, sunt chiar mai tehnici!

Serios, la ei am văzut niște driblinguri, ai noștri se speriau de minge. Când n-ai un fotbalist care să scoată doi-trei adversari din joc, să creeze superioritate, e greu să emiți pretenții la victorie.

Ne-am entuziasmat și m-am entuziasmat după 3-2 în Austria. Am revenit acum cu picioarele pe pământ, m-am trezit în același coșmar al fotbalului de la noi. Cu blaturile lui Mitică, cu sistemul de căcat construit de Mircea Sandu, cu aroganța lui Burleanu…

Mai putem spera la ceva?