Marile momente de glorie ale sportului românesc le voi reda într-un serial cu mai multe episoade. În această perioadă grea, în care Sportul s-a oprit în loc, merită să ne reamintim performanțele uriașe pe care sportivii români le-au realizat de-a lungul anilor.

Unii dintre noi le-am trăit, în mare parte, la televizor. Am simțit cum tensiunea o ia razna, cum fierbe sângele în vene, ne-am mușcat pumnii, am stat cu sufletul la gură, am sărit de pe fotolii, am plâns de bucurie, ni s-a făcut pielea de găină când am ascultat imnul României datorită marilor noștri sportivi, care au câștigat medalii de aur la Jocurile Olimpice și la Campionatele Mondiale sau au cucerit Cupa Campionilor Europeni.

Una dintre cele mai mari sportive ale României, Nadia Comăneci, a rămas în memoria lumii întregi datorită evoluțiilor sale care au atins perfecțiunea la Jocurile Olimpice de la Montreal 1976, dar nu numai.

Aveam aproape 6 ani, nu cred că mi-au mai rămas ceva imagini în memorie cu primul 10, dar sunt convins că le-am văzut. Fratele meu, care este mai mare cu 13 ani decât mine, era un împătimit al sportului. Probabil că memoria mea reține înregistrările pe care le-am vizionat de-a lungul anilor.

Zborul perfect al păsării măiastre

Exercițiul de la paralele, unde Nadia zbura câte puțin la fiecare desprindere de pe bare, iar corpul ei se unduia ca o pasăre măiastră. „Uaaaauuu”-l prelung al publicului la fiecare acrobație, aterizarea perfectă, tabela cu acel 1.00 neînțeles pe moment, victoria asupra computerului, înfrânt de perfecțiunea copilei de 14 ani. Nadia a învins atunci matematica. 1 a fost egal cu 10. Numai ea știe cum a demonstrat asta.

marile momente

Micuța a zâmbit inocent când a văzut prima notă maximă, dar gândul ei se ducea deja spre celelalte aparate, spre ceilalți 1.00 cât 10 pe care avea să-i strângă într-un buchet de 7 note maxime, care s-au transformat în 3 medalii de aur (individual compus, bârnă și paralele), una de argint (cu echipa) și una de bronz (sol).

Marile momente comentate de Cristian Țopescu

Iată cum a comentat regretatul Cristian Țopescu, în direct la Televiziunea Română, a treia notă de 10 primită de Nadia la Montreal: „Publicul oftează la fiecare element de mare dificultate al Nadiei Comăneci. Auziți cum vibrează sala! Flash-urile clipesc neîncetat și Nadia iese și stă. Foarte bună aterizarea! Excepțional exercițiul Nadiei Comăneci! Parcă niciodată inimile noastre nu au vibrat cu atâta emoție ca în fața acestei prodigioase demonstrații de artă a unei fetițe de 14 ani. Nadia Comăneci, un nume familiar nu doar iubitorilor de sport din România, ci și celor din întreaga lume. 10! A treia notă de 10 la paralele pentru Nadia Comăneci. Fantastic!”

 

A fost într-adevăr fantastic, a fost inimaginabil, a fost o poveste pe care o spunem și acum cu glasul tremurând. Imaginile de pe youtube redau câteva dintre exercițiile perfecte ale Nadiei. Însoțite de comentariul lui Cristian Țopescu, acestea ne provoacă din nou lacrimi de bucurie și de emoție. E ceva să te uiți la niște evenimente de acum 44 de ani și să simți și acum o parte din emoția de atunci.

Marile momente văzute de marele Ioan Chirilă

La un an de la Jocurile Olimpice de la Montreal, Ioan Chirilă, cel mai mare jurnalist de sport al României, publica volumul Nadia, din care am desprins câteva rânduri ce descriu evoluția de 10 de la paralele: „Nadia s-a pregătit de atac. Pare încruntată. Şi-a ţuguiat buzele. Atacul se produce pe neaşteptate. Nadia ajunge în vârf. Echilibru perfect. Coboară rapid, într-o volută, evitând şocul cu paralele, care par să pândească cea mai mică deviere, pentru a frânge elanul cutezătoarei. Părul fetei arde vâlvătăi, scăpat din strânsoarea codiţei de cal.  Zbor final! Stop!! Urale!!! Toate camerele TV o fixează. (…) Ultimul lucru pe care l-am văzut clar a fost apariţia notei pe tabela electronică, adică acel 1.00 – din lipsă de prevedere – care a făcut înconjurul lumii, exprimând, parcă, revolta omului împotriva tehnicii atotstăpânitoare. Apoi totul s-a transformat într-un tumult”.

Primul interviu al Nadiei

Scotocind printre amintiri, articole și filmulețe video, am descoperit și această declarație suavă a multiplei campioane, dată pentru TVR, cred că într-un interviu luat chiar de Cristian Țopescu la puțin timp după evoluțiile care au uimit lumea:„N-am avut deloc emoții. Am fost foarte sigură pe exercițiile mele, am muncit foarte mult și eram sigură că or să-mi reușească. Știți, e primul meu interviu și am emoții! Voi lucra la aparate și exercițiile mele vor vorbi în locul meu”, spunea Nadia cu inocență într-un interviu dat pentru Televiziunea română după marile performanțe de la Montreal.

Nadia își începuse povestea științifico-fantastică la numai 13 ani, când cucerise nu mai puțin de 3 medalii de aur și una de argint la Campionatul European de la Skien (1975)!

După Jocurile Olimpice de la Montreal, despre care am vorbit pe larg mai sus, au urmat două medalii de aur și una de argint la Campionatul European de la Praga 1977, o medalie de aur și două de argint la Campionatul Mondial de la Strasbourg 1978, 3 medalii de aur și una de bronz la CE 1979 și o medalie de aur cu echipa la CM 1979.

Hoția de la Moscova

Au urmat Jocurile Olimpice de la Moscova 1980, ediție boicotată de aproape 60 de țări la semnalul Statelor Unite ale Americii, în semn de protest pentru invadarea Afganistanuilui de către armata sovietică. Nadia avea deja 18 ani, iar la această vârstă, în gimnastică, te gândești mai mult la retragere. Nadia s-a mobilizat extraordinar, în ciuda unor arbitraje ostile, zicem noi, și a cucerit încă două medalii de aur și două de argint.

marile momente

Rămâne în istorie episodul de la individual compus, când Nadia, ultima în concurs, avea nevoie de 9.95 la bârnă pentru a-și apăra titlul olimpic cucerit la Montreal. Zeița noastră a evoluat aproape perfect, toată lumea o vedea din nou câștigând medalia de aur. Arbitrele delegate (o româncă – Mariana Simionescu, o rusoaică, o englezoaică și o cehoslovacă) au deliberat nu mai puțin de 28 de minute!

Mi-aduc aminte în amănunt acele momente, aveam 10 ani și deja știam foarte bine cum e cu sportul și cu marile competiții. O văd și acum pe arbitra din URSS care încerca să le convingă pe omoloagele ei că Nadia nu merită 9.95 și pe Mariana Simionescu certându-se cu rusoaica. Nadia aștepta cu emoție, delegația noastră era în picioare, antrenorii Bela și Marta Karolyi gesticulau spre masa arbitrelor, înțelegând că ni se pregătește ceva.

Cristian Țopescu: “Le-am criticat pe arbitre”

Țopescu a simțit și el furăciunea și a comentat în consecință, dar nota a venit ca un bumerang: 9.85 și medalie de argint, aurul fiind atribuit rusoaicei Elena Davidova…

„Béla Károlyi se agita ca un leu în cuşcă, protesta și încerca să discute cu arbitrele. A intervenit şi Nicolae Vieru (n.r. – pe atunci secretar general al Federației Române de Gimnastică). Întrecerea a fost întreruptă timp de 28 de minute, iar eu trebuia să comentez ceea ce vedeam pe ecran. Am simţit nevoia de a spune câteva lucruri critice la adresa arbitrelor acelui concurs şi nu m-am abţinut să nu o fac. Colegul Octavian Vintilă, care transmitea de la mică distanţă de mine, pentru radio, s-a luat la ceartă cu un «tehnician» mascat al Televiziunii Sovietice, care stătea în preajmă şi îi asculta comentariul. A fost una dintre puţinele ocazii de acest fel în care nu numai că nu am fost arestat, dar am primit chiar felicitări de acasă pentru «felul patriotic în care am comentat»”, rememora Cristian Țopescu după Revoluție (declarație culeasă de pe adevărul.ro).

Retragerea Nadiei Comăneci a venit un an mai târziu, după Universiada de la București (1981), unde a câștigat 5 medalii de aur!

Aceasta este povestea Nadiei, despre care s-au scris cărți, poate zeci de mii de pagini de ziare, s-au realizat nenumărate reportaje în România și în lume.

Căutați pe youtube și vizionați marile momente ale Zeiței de la Montreal, una dintre cele mai mari sportive ale României din toate timpurile. Veți simți emoția, veți vedea ce înseamnă sport adevărat. Mulțumim, Nadia!

Nadia Comăneci are acum 58 de ani și locuiește în Statele Unite ale Americii.