Ivan cel Mare ar trebui să-i zicem lui Patzaichin, de patru ori campion olimpic la caiac-canoe, în patru ediții diferite ale Jocurilor Olimpice (Mexic 1968, Munchen 1972, Moscova 1980 și Los Angeles 1984), și de 9 ori campion mondial între 1970 și 1983!

ivan cel mare

În primele două episoade ale serialului “Marile momente ale sportului românesc”, am vorbit despre Nadia și despre Steaua 1986.

Ivan Patzaichin a împlinit anul trecut 70 de ani (născut pe 26 noiembrie 1949) și a rămas un om simplu, deși i s-a ridicat statuie. Vorbește cu oricine, la telefon sau pe stradă, are o mulțime de prieteni în toată România, în Deltă, la București și pe tot cuprinsul țării, dar și pe întreg Mapamondul.

În 2012, la Gala Prosport 15 ani, am avut marea onoare să-i înmânez Premiul special “Legendă în sport” pentru întreaga activitate. Am avut emoții de nedescris.

O sală plină cu marile personalități ale sportului românesc, transmisiune live la Sport.ro și PROTV. Eu, un umil muritor, eram copleșit de zeii și de zeițele sportului românesc. Nadia, Ilie Năstase, Hagi, Patzaichin, Elisabeta Lipă, Duckadam și mare parte din oamenii care ne-au adus atâtea bucurii de-a lungul anilor se aflau în sală.

L-am simțit pe imensul sportiv de lângă mine și mai emoționat decât eram eu. Am rămas un pic surprins. Acest erou al României, care a trecut prin atâtea mari cocursuri, care a cucerit lumea ca sportiv și ca antrenor, a vorbit cu un ușor tremur în glas, copleșit de atenția care i se acordă și de distincția acordată.

El, care mai primise Colanul de platină din partea Comitetului Internațional Olimpic, titlurile de Maestru Emerit și de Maestru Internațional al Sportului și de Antrenor Emerit și fusese declarat Sportivul Secolului XX de Federaţia Internaţională de Kaiac Canoe!

Totul pentru Deltă, totul pentru victorie!

Ivan Patzaichin a fost întotdeauna un OM cu un suflet ales, cu emoții imense și cu o mare dragoste pentru România și pentru Delta lui și a noastră, căreia i s-a dedicat total în ultimii ani.

ivan cel mare

Foto:Răzvan Păsărică / SPORT PICTURES

„Am considerat de datoria mea că trebuie să întorc acelor locuri câte puțin din faima și respectul pe care le-am câștigat de-a lungul vieții. Vreau, sincer, să ajut, pentru că locuitorii Deltei duc și astăzi un trai greu”, explica Ivan cel Mare într-un interviu acordat jurnalistului Florian Saiu și apărut în Evenimentul zilei și pe site-ul oamenidepoveste.ro.

Ce vrea Patzaichin de fapt? Ne spune în același interviu:

„Să învățăm oamenii din Deltă să practice un turism de bun simț. Să respectăm tradițiile, dar să aducem și confortul din secolul 21 alături de excepționalul potențial al naturii și de îndeletnicirile vechi ale lipovenilor”.

Ivan cel Mare: „Totdeauna am fost mândru că sunt român”

Peste 500 de prieteni l-au ovaționat anul trecut la petrecerea surpriză organizată cu ocazia împlinirii a 70 de ani! Chiar de ziua lui, pe 26 noiembrie 2019, Ivan Patzaichin a fost decorat de Klaus Iohannis, președintele României, cu  Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de Cavaler, în cadrul unei ceremonii la Palatul Cotroceni. Iată ce a declarat atunci eroul nostru:

„Mai emoţionat ca acum nu cred că am fost vreodată. Dar vă mulţumesc pentru acest ordin extraordinar, pentru mine este un vis frumos pe care orice om din ţara asta doreşte să-l primească”.

“Mă bucur că aţi pomenit de sport, pentru că sportul m-a făcut o personalitate. Prin sport am ajuns unde am ajuns, prin sport am promovat România şi de fiecare dată am purtat tricolorul pe piept cu mare bucurie, cu satisfacţie şi cu mândrie”.

„Totdeauna am fost mândru că sunt român şi bucuros să reprezint România. Întotdeauna am dorit să câştig, deşi foarte puţină lume ştie că nu se câştigă uşor şi foarte puţină lume ştie că nu am început aproape nimic cu dreptul. De fiecare dată trebuia să mi se întâmple ceva şi trebuia să reiau lupta pentru a realiza ce îmi propusesem”

Născut la Mila 23, un sat din Delta Dunării, Ivan a fost învățat de mic cu munca. A vâslit, a pescuit alături de tatăl său, pe care l-a ajutat în toate treburile gospodărești. La 17 ani era un tânăr puternic, cu vână și cu alură atletică. Se călise vâslind și înotând.

A văzut la televizor că „frații” lui din Deltă, Serghei Colabiov și Vicol Calabiciov, au devenit campioni mondiali la canoe dublu în 1966 și și-a trasat obiectivul, deși avea doar 16 ani și ceva: să ajungă la fel ca ei!

Primul aur la Jocurile Olimpice

De altfel, cei doi l-au dus la Dinamo în martie 1967, iar în vara lui 1968 tânărul Ivan era în lotul olimpic pentru JO din Mexico City și concura alături de sus-numitul Colabiov în proba de canoe dublu 1000 de metri, pe care cei doi aveau s-o câștige.

ivan cel mare

La 18 ani, Patzaichin era campion olimpic, dar mulți au zis că totul i se datora mai experimentatului său partener. Așa că, la revenirea în țară, Ivan și-a setat următorul obiectiv: să devină campion olimpic la individual! A tras cu dinții timp de 4 ani, până la ediția Jocurilor de la Munchen.

În această perioadă, a devenit campion mondial la caiac 2 – 1000 de metri, tot alături de Covaliov, la Copenhaga în 1970, cu care a obținut și  argintul în 1971 în aceeași probă, la Mondialele de la Belgrad, Tot aici a luat bronzul în proba de simplu, la 500 de metri. Se pregătea pentru JO de anul următor.

Al doilea aur, cu o poveste ca-n filme!

La Munchen 1972 a fost o ediție halucinantă pentru Ivan cel Mare. În calificările probei de canoe simplu 1000 de metri, după câteva secunde de la start, lui Patzaichin i s-a rupt vâsla! Un vis de 4 ani se putea frânge nedrept. Dar eroul nostru n-a renunțat la luptă!

A ridicat vâsla ruptă deasupra capului, încercând să le arate arbitrilor problema pe care o are. Cum nimeni nu l-a băgat în seamă în primii 25 de metri ai cursei, așa cum prevedea regulamentul, și cum barca lui Ivan a trecut din inerție de această bornă, a fost nevoit să continue cu ciotul rămas.

A vâslit nebunește, deși atunci când el se afla la sfertul cursei, deci după 250 de metri de la start, ceilalți concurenți erau la finish! Aplaudat ironic de spectatorii din tribune, care făceau un haz de nedescris, românul nostru a trecut linia de sosire, dar a aflat ulterior că a fost descalificat pentru că abandonase (!), deci nu mai putea concura în recalificări!

Au urmat proteste ale conducătorilor delegației României prezenți la Munchen și o contestație în care se arătau condițiile în care a concurat sportivul nostru și, într-un final, organizatorii i-au acordat dreptul de a trage în recalificări!

Bineînțeles că Ivan cel Mare a câștigat detașat și s-a calificat în semifinale, iar apoi în marea finală, unde a luptat cu medaliile pe masă. A fost o cursă fantastică! Era al 5-lea la 250 de metri (sfertul cursei), apoi al 3-lea la jumătate, iar în ultimul sfert se detașase decisiv în câștigător. Medalie de aur! Visul fusese împlinit!

Sincopa din 1976

A luat-o de la capăt! Au urmat două titluri mondiale la Tampere 1973, gândul lui Ivan se ducea acum spre următoare ediție a Jocurile Olimpice, de la Montreal 1976. Dar ceva s-a întâmplat cu el. În 1974, la CM din Mexico City a concurat doar la simplu și s-a întors cu doar 3 medalii de bronz, el care ne obișnuise atât de mult cu victoriile.

La Mondialul din 1975, de la Belgrad, ultima competiție majoră înainte de Jocuri, a obținut argintul la canoe simplu 1000 de metri. Era, totuși, acolo, dar la Montreal nu s-a regăsit: nicio medalie câștigată!

Firesc, a luat totul de la capăt, pregătindu-se pentru următoarea ediție a JO, de la Moscova 1980. Muncă și iar muncă! Și rezultatele au venit din nou! Aur și bronz în 1977, la CM de la Sofia, aur la 10.000 de metri și bronz la 1000 la CM de la Belgrad 1978, și din nou aur și două medalii de bronz la Mondialul de la Dusiburg 1979!

Ivan cel Mare: Încă două titluri olimpice!

La Jocurile Olimpice de la Moscova 1980 l-am văzut pentru prima oară. Aveam aproape 10 ani și m-a impresionat privirea dârză a bărbatului de 31 de ani, precum și trăsăturile lui de om muncit și hotărât.

Îl avea acum ca partener pe Toma Simionov, tot un om al Deltei.

ivan cel mare

Cei doi au făcut o echipă perfectă și au câștigat aurul la canoe dublu 1000 de metri atât la Moscova, cât și la Los Angeles. Am urmărit acele curse fantastice în transmisiunile televiziunii române și, chiar dacă au lipsit țări importante la ambele ediții, m-am bucurat enorm la victoriile celor doi.

După Los Angeles a venit retragerea, la aproape 35 de ani, după 17 ani de glorie, în care Ivan al nostru a câștigat 4 medalii de aur și 3 de argint la 5 ediții ale Jocurilor Olimpice la care a participat! Devenise de 9 ori campion mondial (plus 4 medalii de argint și 9 de bronz la 11 ediții de CM)!

Bineînțeles că nu putea sta departe de apă și de sportul mult iubit. Din 1984 până în 2010 a adus României, împreună cu sportivii pe care i-a antrenat, peste 150 de medalii la marile competiții mondiale, olimpice și europene.

Ivan cel Mare este unul din modelele pe care tinerii din ziua de azi ar trebui să-l urmeze. Pentru că de la el puteți învăța cum să fiți modești, muncitori, respectuoși și atunci când sunteți jos, dar și când ați ajuns în vârf.

De la el puteți învăța să vă iubiți țara și semenii, să nu uitați locurile în care v-ați născut, să încercați să ajutați oamenii din regiunea în care ați crescut, și nu numai pe ei.

De la Ivan învățăm să fim oameni.