Instalarea lui Gică Popescu în funcția de consilier al prim-ministrului Mihai Tudose reprezintă lovitura de grație dată de politic intrusului în lumea fotbalului Răzvan Burleanu.

S-a tot discutat că Burleanu a fost numit politic în 2014, ținând seama și de trecutul lui, dar și de coincidența cu arestarea lui Gică Popescu, favoritul de atunci, cu numai o zi înainte de alegerile de la FRF.

Am aflat însă de curând de la Marcel Pușcaș că actualul șef al Federației nu are nicio susținere politică, deși se tot speculează despre relațiile comerciale dintre forul de la Casa Fotbalului și firmele ex-vicepremierului Vasile Dâncu. Pe de altă parte, nu am înțeles clar de la Pușcaș dacă Burleanu nu mai are în acest moment susținere politică sau dacă nu a avut niciodată.

Burleanu a încasat în plină figură numirea lui Gică Popescu în funcția de consilier al prim-ministrului României. A reacționat târziu, uluit de ce se întâmplă, a încercat să iasă la atac, ironizându-l chiar pe Tudose, după ce omul încurcase sediul FIFA cu sediuil UEFA, dar acest miniatac ne poate indica faptul că șeful FRF în funcție nu e susținut de „aripa”  Tudose. Dar dacă e sprijinit de Dragnea și ai lui?

Încurcate sunt căile politicii românești și cel mai trist este că am ajuns să discutăm mai mult despre politică decât despre fotbal în acest sport teoretic independent.

Ce am constatat până acum? Că pe Burleanu nu prea îl mai vrea nimeni, nici statul perpendicular, nici cel paralel, nici cel dintr-o altă galaxie, așa că nu văd de ce ar mai candida. Poate doar să se facă de râs. Mi-e greu să cred că băieții din teritoriu care fac parte din Adunarea Generală a FRF au ajuns să fie controlați de gașca lui Burleanu și că-l vor vota cu ochii închiși. Și acolo poate fi vorba de influența politicului și de telefoanele primite de la Centru.

Citeste si...  FCSB sau Arta sinuciderii într-o zi simbolică. Urmează falimentul

În mod normal, cu Generația de Aur împotrivă, cu aproape tot fotbalul împotrivă, cu lumea politică ostilă, mai ales după ratarea calificării la Mondiale, ar trebui să uităm în scurt timp de Burleanu în fotbal. A fost, a profitat de o conjunctură incredibilă, să se ducă de unde a venit.