Generația de Aur a fotbalului românesc a existat, indiferent că le place sau nu le place unora să o numească așa. Pentru mine a fost „de Aur”. În episoadele precedente ale serialului Momentele de glorie ale sportului românesc, am scris despre Nadia, Patzaichin, Steaua 86 și Ilie Năstase.

Gică Hagi, Baciul Popescu, Kaizerul Lupescu, Căprioara Belo și toți ceilalți băieți de aur au câștigat mai mult decât un trofeu. Au câștigat inimile noastre, ne-au dus prin jocul lor în stări emoționale pe care nu le-am mai simțit nici înainte, și nici după ei. Eu am trăit acele clipe și am simțit acele emoții!

Am fost atât de aproape de o semifinală de Campionat Mondial cu Brazilia! Am fost la 5 minute de fericire, la 5 minute de extaz. Totul a început în Țara Galilor, pe 17 noiembrie 1993. Un egal ne ducea la Campionatul Mondial din Statele Unite 1994, dar Țara Galilor primește penalty în minutul 63! Prunea e în poartă, Bodin se pregătește să ne destrame visurile. Galezul nu ratase nici un penalty în carieră, dar acum trage în transversală. Peste ani, contestatarii Generației de Aur vor aminti și de “bara lui Bodin”.

Scăpăm de orice emoție în minutul 83 al partidei. Răducioiu recuperează o minge la centrul terenului, pasă înapoi la Gică Popescu, acesta îl vede pe stânga pe Ilie Dumitrescu. Stelistul protejează fantastic în fața unui jucător galez, driblează din elan și îl vede în centru pe Răduciou. Acesta preia scurt și șutează pe sub nefericitul Southall, care luase 5 la București, în meciul tur: 2-1 pentru România și hora bucuriei se joacă pe Arms Park din Cardiff!!!

Încă o calificare la Campionatul Mondial, după cea din 1990!

ROMÂNIA în meciul cu Țara Galilor din 1993: Prunea – D. Petrescu, Prodan, Belodedici, Lupescu, Selymes (min. 74, D. Munteanu) – Sabău, Gh. Popescu, Hagi, I. Dumitrescu (min. 89, Mihali) – Răducioiu. Antrenor: Anghel Iordănescu.

Aceasta a fost prefața a ceea ce avea să urmeze în SUA, anul următor.

18 iunie 1994: România – Columbia 3-1

România a jucat primul meci din grupe împotriva Columbiei, urmând să evolueze apoi contra Elveției și a țării gazdă, Statele Unite ale Americii.

Columbia avea o echipă nemaipomenită, cu Valderrama, Asprilla, Valencia și Rincon, un atac stelar, care umilise Argentina în ultimul meci din preliminariile sud-americane, cu 5-0! Pele vedea Columbia chiar favorită la câștigarea titlului mondial! Dar ai noștri erau prea frumoși.

E minutul 15 și Mihali recuperează la 25 de metri de poarta lui Stelea, îi pasează lui Hagi, care preia la mijlocul terenului, driblează un jucător columbian, avansează în treimea adversă și, cu capul sus, îl lansează în adâncime, spre stânga, pe Răduciou. O atingere scurtă, două driblinguri spre interiorul careului și șut necruțător: 1-0 pentru România!

Columbienii sunt un pic derutați de viteza contraatacului românesc, dar se vede pe fața lor că nu și-au pierdut încrederea. Mai aveau 75 de minute în față, atacă în valuri, au ocazii, dar Stelea e fabulos.

Am răsturnat mesele și am urlat din toți rărunchii!

Și vine minutul 34. „Extraordinaaarrr! Goooooooolll! Haaaagi!”, exclamă Cristian Țopescu la tv. L-am auzit când am văzut reluarea meciului, pentru că atunci, în miezul luptei, într-un bar din Regie, cred că Motanul Negru se numea, am răsturnat mesele și am urlat din toți rărunchii: „Goooooooooooollllllll!!!! Gooooooooolllll! Goooooooooooolllll!!!!”

Un șut fantastic al Regelui nostru, din lateral stânga, aproximativ 25 de metri, dintr-o zonă în care se centrează de cele mai multe ori. Mingea ia o traiectorie ireală, rămâne parcă în imponderabilitate. Chiar așa este, nu mai există gravitație, mingea se ridică, dar nu mai cade, se duce drept, peste portarul advers și în interiorul plasei laterale: 2-0 pentru România!!!!

Dar de ce ne era frică nu scăpăm: columbienii revin în joc în minutul 45 prin Rincon! Va urma o repriză a doua fierbinte.

Sud-americanii încep tare partea secundă, dar se sting ușor-ușor în fața barajului românesc. Parcă nu mai au încredere, parcă nu mai au curaj să atace, pentru că îi putem surprinde oricând și așteaptă ca egalarea să vină din întâmplare sau din noroc.

Ai noștri rezistă, e minutul 89, Hagi se pregătește să execute o lovitură liberă de la centrul terenului, trimite viclean spre Răducioiu, care își depășește adversarul direct în viteză și portarul advers dintr-o atingere și trimite în poarta goală: 3-1 și o victorie care deja făcuse de argint această viitoare Generație de Aur.

18 iunie 1994: România – Columbia 3-1

Marcatori: Răducioiu (15 şi 89), Hagi (34) / Valencia (43)

România: Stelea – D. Petrescu, Mihali, Belodedici, Prodan, D. Munteanu – Hagi, Lupescu, Gh. Popescu – Răducioiu (min. 90, Papură), Ilie Dumitrescu (min. 68, Selymes). Antrenor: Anghel Iordănescu

Calificare în optimile Campionatului Mondial!

A urmat acel 1-4 cu Elveția (golul nostru marcat de Hagi), în care ai noștri s-au sufocat pe stadionul acoperit din Detroit. Și trebuia să învingem țara gazdă, SUA, în ultimul meci al grupei, pentru a fi siguri de optimi.

A fost cald rău, s-a jucat la peste 40 de grade, ai noștri au făcut față entuziasmului gazdelor, o națională modestă, și au dat golul victoriei prin Dan Petrescu, care a marcat la colțul scurt al porții lui Tony Meola – mi-aduc aminte și acum numele portarului advers fără să mă uit pe google – din lateral dreapta, după ce țâșnise la o pasă venită de la Răducioiu. Ne calificasem în optimile Campionatului Mondial!

România – Argentina 3-2, suntem în primele 8 echipe ale lumii!

Din nou pe Rose Bowl din Pasadena, acolo unde învinsesem Columbia cu 3-1 și SUA cu 1-0. Ai noștri se simt bine aici.

Sunt 90.000 de spectatori, bineînțeles că foarte mulți argentinieni, dar avem și români. Maradona e în tribună, suspendat cu 3 zile în urmă pentru consum de cocaină.

Ai noștri joacă precum o echipă mare, fără frică și conștienți de propria valoare. În minutul 11, omul care rămăsese dator până atunci, Ilie Dumitrescu, execută o lovitură liberă din lateral stânga, toată lumea așteaptă centrarea, inclusiv portarul argentinian Islas, dar mijlocașul nostru imprimă mingii un efect extraterestru și Țopescu urlă la televizor: „Gooooooooooolllllll! Gooooooooooollllll! Ilieeeee Dumitrescuuuu!”

Sud-americanii nu cedează și, după numai 5 minute, Batistuta îl păcălește în careul nostru pe Prodan, acesta pune o mână pe vicleanul atacant argentinian, iar arbitrul italian Pairetto dictează penalty. Batistuta transformă și e 1-1.

Ilie parcă vine din afara stadionului!

Dar românii sunt prea buni. Un contraatac devastator în minutul 18, pornit de la recuperarea lui Ionuț Lupescu, duce mingea la Hagi, în dreapta atacului nostru. Centrare la întâlnire, Ilie Dumitrescu vine parcă de undeva din afara stadionului, adversarii îl observă abia când acesta pune latul și mingea se duce la colțul scurt: 2-1 pentru România! Dar mai e atât de mult de jucat!

Rezistăm până la pauză, Maradona fierbe la tribuna oficială, argentinienii ies supermotivați în partea a doua, dar ai noștri sunt calmi, destramă atacurile acestora și sunt letali pe contraatac.

E minutul 58, Ilie Dumitrescu, eroul de până atunci, fură o minge în jumătatea noastră de teren, avansează până la 25 de metri, se oprește, Selymes e în stânga, dar pe dreapta vine tare căpitanul nostru, ca o vijelie galbenă, calcă totul în picioare, iar Ilie îi pasează la întâlnire: șut și 3-1 pentru România! Suntem în sferturi?

O jumătate de oră care nu mai trece

Mai e însă o jumătate de oră grea, care parcă nu mai trece niciodată. Argentinienii forțează, au o echipă de atac senzațională, chiar și fără starul lor, cu Batistuta, Redondo, Balbo, cu buldogul Simeone punând permanent presiune. Și golul vine în minutul 73, după un șut de la peste 35 de metri al acestui încăpățânat Simeone, la care Prunea respinge  greșit, în față, iar Balbo profită din apropiere.

Mai sunt 17 minute până la o calificare istorică. Dar mai pot ai noștri pe această cădură infernală?

Fiecare acțiune a argentinienilor e ca un fier încins pe care trebuie să-l aruncăm cu mâinile goale în partea cealaltă de teren. Dar fierul roșu se întoarce iar și iar. Încă 10 minute! Mingea e numai la ei. Noi ne apărăm, Hagi e epuizat, Prodan, Belodedici și Mihali resping tot.

Și marele Hagi își revine cu o pasă de peste 50 de metri, Ilie Dumitrescu preia, Ilie Dumitrescu driblează doi argentinieni în careul lor, Ilie Dumitrescu șutează, dar Islas respinge! „Mai sunt 8 minute și 15 secunde” – numără Țopescu. V-am spus că meciul ăsta nu se mai termină!

7 minute și 45 de secunde! Combinație Hagi – Ilie Dumitrescu, ultimul centrează și Dan Petrescu, venit în centrul careului argentinian, e blocat in extremis. Parcă ne-am mai revenit, dar secundele trec și mai greu.

Minutul 85: Iese Hagi, intră Gâlcă.

Suntem în picioare, transpirați, epuizați

Mai sunt 4 minute: Lupescu scapă pe contraatac, dar pasa e greșită. Ai noștri se apără eroic! Încă două minute și jumătate, îl aud pe Țopescu. De parcă sunt eu însumi pe ternul din Pasadena, încerc să-i mobilizez pe băieți, strig la ei, îl înjur pe arbitru, care nu vede că Ilie e obstrucționat.

În camera de cămin studențesc din care văd meciul împreună cu alți 8-9 amici e o larmă de nedescris. Suntem în picioare, transpirați, epuizați. Minutul 43 și 5 secunde al reprizei a doua! Iese Ilie Dumitrescu, intră Papură.

Mai sunt 50 de secunde, iar argentinienii au un corner! Parcă tot stadionul se prăbușește în careul nostru. Scăpăm!

Minutul 44:45. Gâlcă face presing aproape de careul advers!

Minutul 91, încă un atac argentinian. Blochează Gâlcă și pleacă pe contraatac!

Minutul 92. Țopescu exultă după ultimul fluier al lui Pairetto: „Victoooorieeeeeee! Victooooorieeeee! România învinge Argentian cu 3-2!”. Punem la respect vicecampioana mondială din 1990 și ne calificăm în sferturile de finală ale CM!

Mica noastră cameră de cămin studențesc stă să cadă din cauza tropăiturilor și urletelor noastre. Sunt în papuci și nu mai apuc să-mi iau “adidașii”. Ieșim afară, într-un marș triumfal, care avea să ne poarte pe cheile Dâmboviței, pe Calea Victoriei, apoi spre Universitate, pe Magheru, Piața Victoriei și din nou în căminele studențești.

Pe drum, unul dintre papuci cedează presiunii :), dar eu continui marșul în picioarele goale, mai fericit ca niciodată!

Aceasta este Generația de Aur a fotbalului românesc.

România: Prunea – Dan Petrescu, Prodan, Belodedici, Mihali, Selymes – Lupescu, Gică Popescu, Dorinel Munteanu – Hagi (cpt.) (min. 85, Gâlcă), Ilie Dumitrescu (min. 88, Papură).

Argentina: Islas – Sensini (62 Medina Bello), Caceres, Ruggeri (cpt.), Chamot – Ortega, Basualdo, Simeone, Redondo – Balbo, Batistuta

Generația de Aur și sfertul de finală cu Suedia. Și dacă ar fi fost așa… 

…Este minutul 115 al partidei România – Suedia, din sferturile de finală ale Campionatului Mondial, ai noștri conduc cu 2-1, după ce Răducioiu reușise să ducă partida în preungiri, printr-un gol marcat în minutul 88 și apoi să înscrie golul de 2-1, în minutul 100.

Suntem la 5 minute de o semifinală cu multipla campioană mondială Brazilia. Nilsson centrează, mingea se îndreaptă spre “baschetbalistul” suedez Kennet Andersson, Prunea pare depășit, e 2-2… Ba nu! Portarul nostru agață mingea în ultima clipă, cu vârful degetelor și scorul rămâne 2-1. România se califică în careul de ași mondial! Ce frumos ar fi fost!

Rămânem cu amintirile și cu speranțe deșarte.

Și totuși, Gică Hagi este cel care ne trezește spiritul de învingători. Pe 21 aprilie 2020, în a treia zi după Paște, Regele nostru spune la DigiSport că generația actuală (locul 4 la Campionatul European 2019), din care face parte și fiul său, poate depăși performanța Generației de Aur la Campionatul Mondial din 2026, care se va disputa, coincidență, tot în Statele Unite ale Americii (gazdă alături de Canada și Mexic)!

Cei doi Hagi cred într-o semifinală mondială sau chiar mai sus! Noi mai credem?