Emoția, bucuria, mândria pe care ni le transmite Simona Halep prin jocul ei fantastic au atins cote extrem de înalte pentru românii din întreaga lume.

Steagul tricolor flutură în tribunele de la Montreal. Simona joacă la mii de kilometri depărtare de țară, dar se simte ca acasă. Se vorbește românește, se trăiește fiecare minge cu sângele învolburat, fiecare punct câștigător al Simonei reprezintă o mică-mare victorie. Victoria lor de români care au plecat de acasă pentru o viață mai bună.

Simona e emoție pură, jocul ei e o stare de spirit. Oriunde ne-am afla, trăim meciurile ei, vibrăm, oftăm la mingile pierdute, sărim de pe scaune la punctele câștigătoare. Am văzut în ultimul timp fete, doamne în toată firea urmărind pe telefon evoluția scorului de la meciurile Simonei atunci când nu au posibilitatea să vadă jocul la televizor. „Are avantaj! 4-1 în setul 2! Minge de set! Minge de meci!”, șoptesc doamnele pentru partenerii lor! Ce vreți mai frumos?

Îi învățăm româna!

Româna devine o limbă vorbită și de canadieni, francezi, americani, englezi, australieni. Am auzit-o după meciul din semifinală pe domnișoara care i-a luat interviu Simonei spunându-i acesteia „Felicitări!” în română! Iar la festivitatea de premiere de la finală, speaker-ul turneului a prezentat-o astfel pe jucătoarea de tenis numărul 1 a lumii: „From Romania, doamnelor și domnilor, Simona Halep!!!”

Simona îi învață româna pe străini! Tot datorită Simonei sper să afle și anumiți ignoranți că București este capitala României, și nu Budapesta! România devine universală datorită Simonei!

Ce să mai zic de jocul ei? Uluitor în multe momente, cu lovituri atât de precise, încât ai impresia că Simona e un arhitect al tenisului care trasează cu rigla și compasul cele mai bune unghiuri. Simona țintește ca la tir, la „muscă”, mingile ei aterizează parașutate la punct fix.

Citeste si...  De ce vor rămâne Budescu și Alibec la stadiul de talente neînțelese

Simona a devenit o forță, ca un supraom care poate orice, care învinge orice și pe oricine, în ciuda temperaturilor ridicate, a oboselii, a orei de disputare, a suprafeței de joc. Așa a fost și la Montreal, împotriva lui Stephens. Parcă nimic nuj o putea doborî, în ciuda zidului din partea cealaltă a fileului, care dădea înapoi și dădea, tare și precis.

Simona e fantastică și are un antrenor fabulos. Australianul românizat Darren Cahill transmite mesajul esențial, care se duce direct în mintea Simonei, chiar dacă ea pare ofuscată, deranjată de ceva, demoralizată. Discursul lui Cahill e un fel de discurs al regelui, o chemare la luptă, o mobilizare extraordinară. Cahill e psihologul care atinge coarda sensibilă. Dacă-l asculți un pic, trebuie să câștigi! Iar Simona câștigă mai mereu în ultimul timp.

Simona e România celor de afară. Simona e emoția noastră, bucuria, mândria de a fi români și învingători.

Hai Simona! Hai România!

 

Credit foto: couperogers.com / Patrice lapoint. Tennis Canada