Craiova câștigă Cupa EHF după un final nebun, în care emoțiile noastre, ale celor din fața televizorului, a celor din sală și a celor care au văzut meciul pe ecranul uriaș din Bănie au atins cote fantastice.
Era 30-25 și rămăseseră doar 20 de secunde de joc, după 22-26 în tur…
Norvegiencele au mingea și un gol le transformă în câștigătoare. Aruncarea vine de la distanță, iar Dumanska parează excepțional, mingea sare tot la o jucătoare adversă, care trage tare, de pe 6 metri, totul pare năruit, dar nu e așa! Dumanska se transformă într-un uriaș care acoperă toată poarta, mingea nu are pe unde să intre, e a noastră pentru ultimele secunde. E victorieee și toată sala erupe, ca și noi, cei de acasă, cu lacrimi în ochi de emoție, extenuați după un meci care ne-a stors toate energiile în ultima lui parte, de parcă am fi fosta acolo, pe podea, alături de fete.
E o victorie imensă pentru sportul românesc, obținută într-un profund spirit oltenesc, chiar dacă în lotul Craiovei sunt și câteva jucătoare de afară, dar am văzut că au împrumutat și ele aceste trăiri de oltence adevărate.
Meciul a fost bună parte la mâna noastră, am condus și cu 8 goluri, dar finalul s-a încins și datorită atmosferei, poate și din cauza sălii, dar și a mizei, trofeul EHF, al doilea ca importanță în handbalul european la feminin.
Olteanca Dumanska aduce Cupa EHF la Craiova
Așa s-a ajuns la faza de final, când olteanca Dumanska a simțit că acolo, în Bănie, nu o poate învinge nimeni în acele secunde incendiare și a apărat tot.
E o victorie mare a sportului din Craiova și a sportului românesc, care renaște, revine la viață, ușor-ușor, nu se știe cum, de unde și cu ce.
Iată că sunt bani, iată că avem valoare să facem performanță (vezi și finala Cupei Campionilor Europeni la volei jucată de fetele de la Alba Blaj săptămâna trecută).
Sunt bani, trebuie să existe oameni care să-i atragă și să-i folosească pentru sport. Iar românii, știm bine, acum ajutați și de ceva străini, pot face mari performanțe.
Bravo, Craiova! Succes, CSM, mâine, în semifinala Champions League cu Gyor. Fiți oltence, fetelor, mâine la Budapesta!
Captură foto: digisport.ro
Când am scris cartea „Craiova Maxima”, leit-motivul în documentare a fost „ambiţia oltenească”. „Răutatea” lui Negrilă, Ungureanu, Irimescu şi mai ales Balaci „tartorul” („Ai mingea la picior, ei trebuie să se teamă de tine !”) i-a oltenizat şi pe ceilalţi în teren. Era un banc în anii ’80, că RSO (Republica Socialistă Oltenia) a declarat război Chinei. După insistenţe de la ONU, RSO a declarat oficial : „Renunţăm la război, nu avem unde să-i îngropăm !” O altă calitate a oltenilor, mult-lăudată inclusiv de antrenori străini era viteza de reacţie în joc. Aceste calităţi le au din plin şi cei din fosta Jugoslavie. Chiar definitorii ! SCM este o combinată olteano-jugoslavă şi s-a văzut : ultimele 3 duble au fost toate pe muchie de cuţit şi au câştigat mereu cu o ambiţie incredibilă ! E ceva specific zonei, nu numai anilor 1981-84, cu marile succese ale Craiovei Maxima. Mai mult : atunci vedeai puţine femei pe stadion, acum sunt la orice sport…Atenţie : graţie şi Olguţei (o ştiu din 1995, ca Oana), prin susţinerea locală demarată de ea, Craiova poate deveni un pol de renaştere al sportului românesc (inclusiv volei şi baschet), cum a fost Craiova Maxima pentru fotbal ! Nu poţi lupta cu multinaţionalele din Vest cu microintreprinderi…