Cântec pentru marele Maradona, într-o seară tristă, în care vreau să mi-l amintesc driblând, șutând la poartă, marcând spectaculos, ascunzând mingea, folosindu-și toate calitățile și toate trucurile.

Maradona e cântec și zbucium, bucurie și tristețe, mărire și decadență, sărăcie și extravaganță, nebunie și artă, la grande bellezza, adică cea mai mare frumusețe a fotbalului, sublimul, absolutul, perfecțiunea. Aș continua așa până la infinit și-napoi și tot n-aș exprima tot ce-a însemnat în fotbal acest „butoiaș atomic”, pe care l-au iubit și-l iubesc sute de milioane de oameni din întreaga lume și pe care l-au divinizat napoletanii și argentinienii.

În Argentina există Biserica Maradoniană, oamenii se închină aici ca la Divinitate, minunea „Mâinii lui Dumnezeu” e reală, o puteți vedea și acum pe youtube, la Napoli i s-au ridicat temple și statui, oamenii au plâns de fericire datorită geniului său, s-au călcat în picioare să-l vadă, să-l atingă, să-l simtă aproape.

Și eu cred că Maradona a fost trimisul lui Dumnezeu pe pământ, ca să fericească oameni, să-i facă să uite de necazuri, de sărăcia din care a evadat chiar micul Dieguito.

Când îl vedeai cum mângâie mingea, tremurai. De emoție, dacă erai fanul echipei la care juca, și de frică, dacă echipa ta îl avea ca adversar.

Ole, ole, ole, ole! Cântec pentru geniul lui Diego

Maradona a fost un poet, un cântăreț, un scamator, un actor de filme de dragoste, cu el și Mingea în rolurile principale.

Maradona a ridicat fotbalul la rang de artă, a găsit unghiuri cu precizia unui arhitect, a inventat driblinguri și efecte, a creat războaie ca să le câștige.

Nu vreau să vorbesc acum de greșelile pe care le-a făcut. Un geniu are și țicnenile lui. Când ajungi de la nimic la măreție prin propriile calități și prin propria forță, o poți lua și razna. Probabil că Maradona ar mai fi trăit mulți ani dacă nu s-ar fi sinucis încet-încet, zi după zi.

Dar el rămâne în memoria noastră cu ce a fost pe teren, un cavaler impunător al Ordinului maradonian, un maestru al golului și al fazelor spectaculoase.

Eu cred că Maradona trăiește. Vă spun eu că n-a murit. Îl văd chiar acum driblând cu o plăcere imensă, șutând cu sete în minge și în viață, marcând gol după gol și bucurându-se cu toată ființa.

Și nu vreau să plâng acum, ci să cânt:

Ole, ole, ole, ole!

Diego, Diego!

Ole, ole, ole, ole

Diego, Diego…