Rușine imensă pentru sportul românesc, o bătaie de joc incredibilă în București, capitala României. Suntem o țară bananieră din acest punct de vedere, ne comparăm cu state din lumea a treia și a patra.

E de neconceput, și totuși se întâmplă. Avem o echipă care a câștigat Liga Campionilor și care joacă, cel puțin declarativ, și în acest sezon pentru trofeu, dar care nu are o sală proprie unde să-și dispute meciurile din cea mai importantă competiție de club. E vorba, știți foarte bine, de echipa feminină de handbal a CSM București, clubul primăriei capitalei.

Și pentru ca rușinea să fie desăvârșită, am văzut aseară cum a ajuns terenul celui mai important stadion din București, o tarla de cartofi, o bucată de teren arabil, cu smocuri de iarbă pe ici-colo. Arena aparține tot Primăriei capitalei, care nu este în stare să schimbe sau să întrețină gazonul.

Rușine pentru politicieni!

Am mai spus-o că suntem o țară de căcănari. Știu că sună dur, dar asta e realitatea. Noi i-am ales pe oamenii care ne conduc, nici nu contează din ce partid fac parte, nu facem politică aici, poate doar politica bunului-simț, o calitate inexistentă printre politicienii români.

Noi vrem să luăm din nou Liga Campionilor la handbal, nici nu știu cum naiba am luat-o pe prima, dar ducem echipa asta într-o sală lipsită de aerisire, unde te sufoci înainte să înceapă meciul.

Nu caut scuze pentru jocul lamentabil al sacilor de bani care au jucat duminică seara împotriva formației norvegiene Kristiansand, dar e strigător la cer să bagi milioane de euro anual în acest CSM și să nu te gândești să-i oferi și condiții pentru performanțele pe care le ceri.

Foto: Razvan Pasarica/SPORTPICTURES

De asemenea, e de râsul Europei să fii printre organizatoarele Campionatului European de fotbal din 2020, dar să nu ai un gazon acceptabil măcar pe două dintre stadioanele construite recent în România – Arena Națională și „Ion Oblemenco”.

Citeste si...  O nouă meserie: cerșetorul de penalty-uri

„Lăsați șpăgile și interesele!”

Treziți-vă, nesimțiților! Schimbați ceva în gândirea voastră, așezați-vă mutrele pe parbrizele mașinilor scumpe pe care le conduceți, dați cu detergent și ștergeți-vă opacitatea! Dacă sunteți incapabili, lăsați-i pe cei care se pricep, căutați specialiștii, lăsați șpăgile și interesele.

Priviți unde ne-ați adus, suntem un stadion de 20 de milioane de locuitori care trăim într-o mocirlă, strigând într-un glas:

„Rușine, rușine, rușine să vă fie!”