Plânge copilul Denis Alibec, acum așteptăm să plângă și bărbatul Denis Alibec. Dar să plângă de bucurie, la marcarea unui gol!

Lacrimile lui Alibec spun multe despre omul Alibec. L-am acuzat, terfelit, ironizat, fluierat, criticat, de multe ori pe bună dreptate, considerând că el poate duce multe, pentru că încasează o grămadă de bani, ca și cum toate bancnotele ar forma o platoșă în jurul lui și l-ar proteja de orice. Ei bine, nu. Alibec e om, e un băiat emotiv, un copil pe care îl tot așteptăm să crească. Are emoții, se oftică, se enervează, are frustrări, și le revarsă când nu e cazul – așa spunem noi -, se consumă, suferă și, iată, plânge pe banca de rezerve după ce e schimbat, recunoscându-și greșelile, neputința din ultima vreme, jocul slab.

L-am văzut pe Alibec în meciul de la Craiova încercând să fie un alt om, încercând să nu mai fie răsfățatul Alibec. Nu s-a mai lamentat, nu s-a mai văitat, a pus osul la treabă, a dat două pase decisive, nu și un gol, dar schimbarea a părut evidentă sau măcar încercarea de a se schimba. A jucat bine, chiar dacă noi toți, fani sau detractori, așteptăm golul sau golurile.

La Voluntari, s-a răzbunat pe o ușă, a răbufnit. Au refulat toate frustrările, emoțiile și nerealizările. Schimbat din nou aseară după un nou meci modest, copilul Alibec a dat drumul la lacrimi, a plâns pe banca de rezerve, iar asta înseamnă că-i pasă. Îi pasă de el, îi pasă de fotbal, îi pasă de fani.

Probabil că Alibec își va reveni. Are nevoie de un gol, din penalty, cu spatele, cu călcâiul, oricum, numai s-o bage o dată în ațe, să se bucure și chiar să plângă din nou. A plâns acum ca un copil, va plânge de bucurie, ca un bărbat. Și bărbații plâng câteodată, iar eu simt că în seara asta Alibec a devenit bărbat.

Citeste si...  FCSB arată a echipă fără Budescu și Alibec în prim-plan

Capul sus și succes!