Marea șansă a lui Dinamo vine de la doi foști jucători, lăsați în umbră până acum, din motive necunoscute, de patronul Ionuț Negoiță.

Se tot vorbește în ultimul timp de falimentul lui Dinamo, de plecarea lui Negoiță, de modul nu tocmai legal prin care acesta a scos clubul din insolvență. Toate duc cu gândul chiar la o dispariție a acestei grupări care reprezenta Securitatea în statul ceaușist.

Privind pozitiv, Dinamo e singurul club dintre cele cu tradiție comunistă care și-a păstrat cum-necum identitatea, palmaresul și tradiția. În rest, e teroare: Steaua e între un îmbogățit al vremurilor, Gigi Becali, și Armata română. Rapid a fost falimentat de niște incompetenți. Craiova a fost dusă în Țara de Nicăieri de o administrare proastă a lui Mititelu și renaște acum după o decizie politică. Sportul Studențesc s-a pierdut prin diviziile mici. Progresul (ulterior FC Național) e tot pe acolo. Timișoara e și ea împărțită în 3 sau în 5. UTA nu a scăpat nici ea. Farul e de mult timp în stare de avarie. Și exemplele pot continua.

Țara s-a transformat, politicienii au avut grijă doar de buzunarele lor, cine să se mai gândească la echipele de tradiție din fotbal?

E vremea deșteptării

Și totuși, Dinamo a rezistat! Cu problemele ei, cu frământările ei, cu stadionul ei vechi și urât. Iar acum are o mare șansă. Eșecul din acest an, când nu a acces în play-off, o poate relansa, o poate revigora. Ca o renaștere sau ca o deșteptare dintr-un somn adânc.

Cu puțină minte și cu un plan bine pus la punct, „câinii” își pot face echipă pentru sezonul viitor. Iar această echipă poate fi reconstruită pe doi piloni, Ionel Dănciulescu, numit astăzi în funcția de manager general al clubului, și Florin Bratu, noul antrenor principal. Ambii au jucat pentru Dinamo, au fost atacnți, au marcat goluri importante, sunt tineri, au imagine bună, sunt ambițioși, și-au făcut ucenicia câțiva ani și sunt dornici să muncească serios. Ambii au fost în club, dar nu li s-a acordat încredere. Până de curând.

Citeste si...  De ce vor rămâne Budescu și Alibec la stadiul de talente neînțelese

Negoiță a preferat chiar să pună la conducerea clubului un om care nu prea știa despre ce e vorba în film, pe acest Alexandru David, în loc să-i dea încredere lui Dănciulescu. Cât timp Bratu a fost la juniorii lui Dinamo, pe la prima echipă  s-au mai perindat niște antrenori, pentru că Negoiță nu credea într-un băiat aflat la început de drum.

Dar, până la urmă, tot răul spre bine. Cei doi s-au călit, au câștigat experiență, iar acum pot lua cu putere câinii de lesă.

Există însă o condiție esențială pentru reușita lor și a lui Dinamo: să fie lăsați să-și facă treaba măcar două sezoane la rând. Iar aici ar putea interveni și fanii! Să-i susțină pe cei doi, să vină la meciuri și să încurajeze echipa, indiferent de rezultate.

Cel mai important este acum că și Danciu, și Bratu își doresc să facă treabă, sunt pozitivi, entuziaști.

Ei sunt marea șansă a lui Dinamo. Poate ultima.