De ce ne ceartă Hagi, de ce se supără atât de des? De unde înverșunarea aceea către presă, către autorități, către oamenii care conduc fotbalul românesc?

Gică Hagi și-a dedicat viața fotbalului, a avut talent, a fost bine îndrumat, a avut norocul unor părinți care l-au susținut și au văzut în el un viitor mare fotbalist, a avut șansa să se nască într-o epocă în care exista un centru de pregătire la nivel național, a întâlnit antrenori care l-au ajutat să progreseze la vârste fragede. Dar, pe lângă talentul său și pe lângă susținerea pe care a primit-o în copilărie, a și muncit enorm.

Cum a muncit ca jucător, așa a muncit și după ce a început o nouă carieră, cea de antrenor, iar apoi, cea de manager. Pentru unii, pare ciudat, că el conduce, el antrenează, el își pune băiatul căpitan, dar priviți în profunzime și vedeți ce a făcut la această Academie, ce infrastructură a construit, ce organizare, cum selectează copiii, cum ridică juniori și îi face fotbaliști.

De ce ne ceartă, de ce exagerează

Când realizezi ceva măreț, așa cum a făcut-o Hagi, ai drepul să te și enervezi dacă te simți nedreptățit sau dacă observi că e ceva în neregulă cu fotbalul de la noi. Eu sunt de acord cu faptul că uneori exagerează sau găsește dușmani din nimic, dar impresia este, de multe ori, că Hagi nu este respectat pentru ce a făcut.

Am întâlnit oameni, și printre ziariști, și printre fani, și printre cei care lucrează în fotbal, care îi minimalizează munca și îi caută doar greșelile de exprimare sau accentuează zvonuri și vorbe în vânt.

Citeste si...  Dinamo sau teoria dezastrului

Hagi se supără des, țipă uneori către un dușman nevăzut, dar înverșunarea lui se îndreaptă către noi toți, ziariști, conducători de club, de Federație sau Ligă, arbitri și fani. Noi am adus fotbalul aici, jos de tot, noi trebuie să facem ceva ca să îl salvăm.

Hagi face, Hagi muncește, Hagi are viziune, în timp ce noi criticăm tot timpul, îi vânăm greșelile, suntem imobili, închistați, învechiți, cu mentalități comuniste și de aceea nu ne dezvoltăm, ci ne îngropăm singuri. Îngropăm fotbalul.

Fotografii: Razvan Pasarica/SPORT PICTURES

De aici vine supărarea lui Hagi. El iubește jocul ăsta, a simțit și simte că fotbalul nostru se degradează pe zi ce trece și se îndepărtează de ce se întâmplă afară. Luxemburghezii ne dau lecții de organizare, noi nu știm să susținem jucători talentați, precum Drăguș sau chiar Florinel Coman, în care nici eu nu am mai crezut.

Trebuie să ne susținem valorile

Dacă nu ne susținem noi valorile, astea pe care le avem, și dacă nu le sprijinim, dacă nu schimbăm sistemul, dacă nu ne dezvoltăm și tot mergem ca racul, nici nu avem cum să ne mai calificăm în grupele Champions League și la turneul final al Campionatului Mondial.

De aceea, îl înțeleg pe Hagi, chiar dacă uneori nu îmi place cearta lui și tonul pe care-l folosește. Dar noi, dacă nu suntem certați, treziți din amorțire, nici nu facem nimic. Doar ne lamentăm că tot ne ducem în jos.

Eu aș vrea să mai avem măcar doi ca Hagi și apoi, vă spun clar, vom putea vorbi de Champions League și de calificări la Mondiale.