Coșmar ca ăsta n-am mai trăit de mult timp. România, eliminată de una dintre cele mai slabe echipe calificate în optimi la Campionatul Mondial din Germania, deși noi speram la o finală!

E ușor să găsim vinovați. Arbitrii, care le-au dat lor prea multe lovituri de la 7 metri, extremele noastre – care au tras cu frică, faptul că ne bazăm prea mult pe Neagu – 13 goluri marcate din 27, adică aproape jumătate din cele ale echipei…

Ne bazăm prea mult pe Neagu, ne bazăm prea mult pe 5-6 jucătoare, le-am suprasolicitat, deși le-am odihnit la ultimul meci din grupă! De fapt, le-am suprasolicitat la meciul ăsta.

Poate că era nevoie să le mai și odihnim un pic, dar mă gândesc că, atunci când am avut trei goluri avans, la pauză, Ambros Martin a vrut să închidă definitiv meciul printr-o diferență și mai mare.

Am auzit o opinie că antrenorul nostru spaniol nu trebuia să ia time-out în minutul 54, când cehoaicele s-au apropiat la două goluri, 25-23 pentru noi, și că trebuia să-l ia mai târziu, în ultimele două minute. Logic, așa ar fi trebuit, dar sunt convins că Martin a vrut să le calmeze pe fete, să le liniștească un pic.

Aveam două goluri avans, cu șase minute înainte de final, și trebuia să marcăm în următorul atac. Nu am făcut-o, iar presiunea a devenit tot mai mare.

Dar ce am câștigat după acest Campionat Mondial? Un mare portar, pe Dumanska, un mare pivot – pe Crinea Pintea, și, sper eu, o echipă, care să fi învățat ceva din acest coșmar și care să se prezinte la anul, la Campionatul European, ca o echipă matură, cu șanse la câștigarea competiției.

Citeste si...  România, Dumanska, Rumanska!

Cristina Neagu e încă în vârful carierei, Geiger și Buceschi sunt foarte talentate și pot mai mult. E bine că suntem la aceste turnee finale, că ne facem speranțe, că avem în ce și în cine să credem.

Hai România!

(Credit foto: Sorin Pană / Sport Pictures)