Sunt pro Contra, dar mă sperie o legătură periculoasă dintre el și un anumit personaj din fotbalul românesc, despre care voi vorbi în a doua parte a articolului.

De ce cred în Contra?

Pentru că e un antrenor tânăr, cu vitalitate, un antrenor care trebuie să trezească la viață o națională cu un joc morbid. Doar ENERGIA lui extraordinară ne mai poate salva din această letargie în care ne-am afundat și mai tare cu toată tehnologia nemțească din ultimul timp.

Contra debordează de energie, e mai vivace decât iepurașul din reclama cu Duracell, se agită pe bancă, transmite vigoare, inimă, suflet. Contra trăiește pentru Fotbal, e parte din el, ca un siamez care nu se poate despărți niciodată de fratele lui. Am văzut-o și pe vremea când era jucător, dar și acum, ca antrenor. E vorba de PASIUNE și de SACRIFICIU, cuvinte mari în ziua de azi.

Cred în Contra pentru că mi-a plăcut enorm DEVOTAMENTUL (alt cuvânt prea mare pentru unii) lui, și de la echipele de club, dar mai ales din momentele în care îmbrăca tricoul cu tricolor. De asta avem nevoie acum la națională, unde mulți dintre jucătorii ultimilor ani vin doar pentru imagine, fără convingere, fără emoție.

Și voi continua cu aceste cuvinte mari: da, avem nevoie și de PATRIOTISM, iar Contra e patriot până la lacrimi. „Tremură carnea pe el când ascultă imnul național” – îl caracteriza un prieten. Da, despre Contra se poate spune că e mai român decât mulți dintre români, domnule Daum.

Îmi place la Contra CURAJUL lui, chiar dacă uneori acest curaj e nebunesc, chiar irațional, dar nu așa trebuie să fie curajul? Se bate cu oricine, ca pe vremea Milanului, și la propriu, și la figurat, spune lucrurilor pe nume, chiar dacă pe unii îi deranjează. Avem nevoie de acest curaj la naționala noastră, parcă mult prea fricoasă în perioada Christoph Daum.

Citeste si...  Gigi Becali a greșit la ambele goluri marcate de Dinamo!

Sunt fascinat de PERSONALITATEA lui Cosmin, pe care o etalează și acum, ca și acum mai mulți ani pe terenul de joc. Iar România aproape că și-a dărâmat „R”-ul mare în ultimul timp.

De ce mai avem nevoie la națională? De agresivitate, pe care Contra o are în sângele de fotbalist. Citeam că face și acum alunecări, chiar și în vestiar!

Din câte am văzut, citit și simțit, Cosmin e și un bun MOTIVATOR, știe să umble la coarda sensibilă a elevilor săi, să le vorbească pe limba lor și să se facă astfel înțeles și în momentele mai puțin plăcute.

Și ca un ultim argument, dar esențial pentru portretul unui selecționer: e un bun TACTICIAN, pregătește foarte bine meciurile, vede jocul pe parcurs (aici avem și un contraargument mai jos), știe să facă schimbările.

Și pentru că l-am lăudat cam mult, să trecem și la minusuri, fiindcă nu există om fără defecte, nu-i așa?

În primul rând, mă pune un pic pe gânduri relația cu familia Reghecampf, al cărei naș de cununie este. Și mă refer, bineînțeles, la relația cu fina-impresar, dar eu sper și cred că nu va fi cazul să facem astfel de asocieri.

Peste păcatele tinereților, să zicem că a trecut, e mai matur și mai responsabil, deși se află încă în anturajul nebunaticului Adrian Mutu.

Câțiva oameni de fotbal au vorbit despre lipsa de experiență ca antrenor a lui Cosmin Contra, dar cred că aceasta poate fi compensată prin celelalte calități pe care le-am evidenția mai sus.

Și două semne de întrebare din perioada Dinamo: 1. Se spune că nu ține ranchiună, dar nu a reușit să gestioneze relația cu Dan Nistor, un fotbalist care își intrase în mână la Dinamo și 2. Explicația de după meciul pierdut cu Poli Timișoara (1-2), în acest campionat, când a spus că nu mai știa cum să reacționeze la jocul slab al băieților pe care-i conducea de pe bancă. De fapt, acesta este rolul antrenorului, să știe să reacționeze în toate momentele unui joc.

Citeste si...  Cea mai mare ticăloșie din fotbal și noua specie de „mititei”

Și ar mai fi un defect: acea irascibilitate accentuată din timpul jocurilor, pe care ar trebui să o controleze mai bine ca selecționer.

Așa îl văd eu pe Contra și pot spune că, punând bunele peste rele sau invers, cred în capacitatea lui de a resuscita o Națională care și-a pierdut identitatea.

Mult succes!

Citește pe caramavrov.ro și interviul cu brazilianul Eric!